...M-am gândit de ce întâlnirea cu dumneavoastră prin „Meștesugul bucuriei” și apoi prin celelalte-corespondență, site, mi-a adus atâta alinare. Pentru că de la începutul vieții mele în Domnul și până atunci, am crezut că trebuie să devin într-un anume fel, credeam că trebuie să fiu foarte diferită de cum eram, și asta îmi crea un fel de deznădejde, un fel de amărăciune. De exemplu când făceam milostenie și simțeam o mulțumire, o bucurie, eu credeam că nu este bine ce simt, dacă constatam ceva la cei din jur fără să trec mai departe și să judec la fel, dacă pofteam de dulce în post iar mă speriam etc. Am învățat că te poți bucura de orice dacă gândurile îți sunt curate. Nu știam să fac diferența între atâtea trăiri, toate îmi păreau rele, eram foarte confuză, dar nu m-a lăsat pe mine Dumnezeu să trăiesc așa ca și când ar fi trebuit să fiu un om mort.
Vă îmbrățișăm cu toții,
A
Copila mea iubită,
Pun aici acest fragment din scrisoarea ta pentru folosul celor care, poate, au aceeași neputință pe Cale. Acest fel de a ne raporta la Dumnezeu este al omului vechi din noi care a învățat că „trebuie să fie într-un anume fel” ca să fie acceptat, iubit, valoros... Primul pas în convertire, în taina înnoirii care este Pocăința, înseamnă tocmai lepădarea acestui mod de a gândi. Acum suntem în Fața lui Dumnezeu Care ne iubește așa cum suntem și voiește să ne dea puterea să devenim ca El. Or, noi nu avem știință cum este El! Știm rațional că este atotputernic, bun, iubitor, drept dar nu știm ce, cum este să fii așa și ne imaginăm după puterea minții noastre căzute, adică folosind imaginile cunoscute din experiența noastră. Or, acest fel de a-L cunoaște pe Dumnezeu e păcat pentru că ne împiedică să intrăm în relație vie cu el și, astfel murim. Singura modalitate de a cunoaște cum este Dumnezeu este aceea de a ne împărtăși de Puterea Lui, de a primi, păstra și lucra cu harul Lui, de a-L primi ca să lucreze planul Lui cu noi dinăuntru. El nu ne oferă un model exterior pe care să ne torturăm să-l imităm, ci puterea lăuntrică de a deveni, după har, ceea ce El este după ființă. Pentru asta e nevoie doar să-I oferim toate ale noastre, așa cum suntem și să-L chemăm, și să-L rugăm să lucreze cu noi, să le transforme în ale Sale sfințindu-le! Atunci vom vedea și simți și noi cum este să fii cu El, să fii în El.
Te îmbrățișez Copil iubit și-ți doresc tot mai multă lumină și bucurie pe Cale.
Cu drag mult,
Maica Siluana