...M-am gândit de ce întâlnirea cu dumneavoastră prin „Meștesugul bucuriei” și apoi prin celelalte-corespondență, site, mi-a adus atâta alinare. Pentru că de la începutul vieții mele în Domnul și până atunci, am crezut că trebuie să devin într-un anume fel, credeam că trebuie să fiu foarte diferită de cum eram, și asta îmi crea un fel de deznădejde, un fel de amărăciune. De exemplu când făceam milostenie și simțeam o mulțumire, o bucurie, eu credeam că nu este bine ce simt, dacă constatam ceva la cei din jur fără să trec mai departe și să judec la fel, dacă pofteam de dulce în post iar mă speriam etc. Am învățat că te poți bucura de orice dacă gândurile îți sunt curate. Nu știam să fac diferența între atâtea trăiri, toate îmi păreau rele, eram foarte confuză, dar nu m-a lăsat pe mine Dumnezeu să trăiesc așa ca și când ar fi trebuit să fiu un om mort.

Vă îmbrățișăm cu toții,
A