Credeţi că suferinţa ajută creierul, în formarea de noi sinapse, şi acestea noi formate sunt mai bune decât cele vechi?
Cum am putea noi să facem distincţia între o durere bună, care ne ajută să creştem şi una care ne topeşte sufletul?!

Am învăţat să dăm suferinţa noastră Domnului, şi într-adevăr primim răspuns grabnic, dar e bine zis că putem învăţa dinainte, din greşelile altora, numai să vrem... poate că de aceea vă şi feriţi să daţi sfaturi, şi poate că cei, ca şi mine, care au vrut, la începutul căutării lor, să primească răspunsuri mură-n-gură, cred că nu au capacitatea şi forţa interioară să distingă binele de rău, încă, şi de aceea poate că "perlele" (sfaturile preţioase), noi nu am fi capabili să le rumegăm.

Poate că dacă am căuta mai mult în adâncul fiinţei noastre, am pregăti cuptorul şi pâinea noastră cea de toate zilele s-ar coace mai uşor.

Câteodată mă mir de neruşinarea mea în a cere sfaturi, fără să-mi fac curat în cămara inimii mele!

Vă rog să ne iertaţi şi să ne aşteptaţi, dacă mai aveţi răbdare...

Cu drag şi dor,

A.M.