Sărut mâna Maică,

Ca şi Maria, şi eu mă ţin de fusta dumneavoastră şi mă ţin până o să-mi spuneţi: lasă-mă în pace.

Maică, cum să ierţi celor cărora eu am greşit în faţa lor? Eu am nevoie de iertarea lor şi nu ei de a mea. Asta este logica normalului, cel puţin al meu. Nu ştiu, dar parcă simt că aici este cheia vindecării mele. Chiar cu stupoare vă întreb asta!

N.