Când spunem Rugăciunea Tatăl Nostru, Îi cerem lui Dumnezeu să "ne ierte greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri", nu? Ei, aceasta este sfânta rânduială a iertării pe care o primim chiar de la Domnul! Întâi iertăm noi celor care ne-au greşit, pe cei care ne-au rănit şi apoi simţim iertarea pe care I-am cerut-o noi lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. Această iertare a lui Dumnezeu pentru noi va lucra şi în cei pe care i-am rănit noi. Încet, încet, harul ne va învăţa să cerem iertare şi să reparăm răul făcut, prin rugăciune, binecuvântare şi fapte. Dar până nu iertăm noi toate cele îndurate de noi, nu vom ieşi din blestemul urii şi al nevoii de dreptate prin răzbunare.

În nădejdea că răspunsul meu a luminat puţin stupoarea despre care-mi vorbeşti, te îmbrăţişez în Domnul şi-ţi mulţumesc pentru încrederea cu care "te ţii de fusta mea!" Voi fi bunica ta cu poale lungi şi largi, pană ce vei creşte destul încât să nu mai ai nevoie de asta. Atunci, vei vedea că Mila Domnului e o haină cu poale infinite şi vei descoperi că şi eu mă ţin de "fusta Lui", cu mult drag, bucurie şi încredere, şi ne vom uni mânuţele Acolo!

Cu drag şi respect,

M. Siluana