Mama: N., ce Îi dai tu lui Doamne?

N.(cu o fățucă așa sinceră și drăgălașă): Doamne, Îți dau inimioara mea, să o săruți!

Maria: Doamne, Îți mulțumesc pentru că lumina este stinsă, pentru că îngerul păzitor este lângă mine, pentru că Dumnezeu este lângă mine, pentru că am șosetele puse și pentru că am făcut baie!

- Mami, eu știu ce o să facă Doamne... După ce mor toți oamenii, o să-i învie pe toți odată, ca să nu se certe că „eu voiam primul”, „eu voiam al doilea”...

S. era agitat...

N. îi spune: Dacă nu te potolești, îl chem pe tata să te dea cu agheasmă.

- Iliuță, care-i cea mai mare supărare a ta?

- Ăăă, că nu toți oamenii sunt credincioși.

- Iliuță, care-i cea mai mare bucurie a ta?

Nati mi-a zis: Mama, noi suntem acasă, dar îngerașii noștri păzitori sunt în biserică acum.

- Mami, tu știi ce luminează mai tare decât Soarele?

- Nu. Tu știi?

- Da, Lumina lui Dumnezeu!

În dimineața asta:

P. vede bătăturile de la picioarele mele făcute de la încălțăminte.

Se oprește din joacă și spune:

Miercuri seara înainte de culcare. Facem rugăciunea. Se roagă pentru toți pomenindu-i.

În mașină, în drum spre biserică

A. se plângea de anumite lucruri.

Dintr-odată P. spune: „A., nu fi tristă! Sfântul Ioan Maximoviti te iubeste și te va ajuta!”

P. îmi spune: „Mama, sunt mulți țânțari.”

Îi răspund că da și că roiesc în jurul meu când lucrez și mă înțeapă.

Din spusele P.:

„Mama, noi suntem bogați? Să fim bogați înseamnă să fim împreună?”

Am pregătit masa de seară și așteptam împreună cu copiii pe S. ca să vină de la lucru.

A.: Mama, dar tata de ce nu s-a împărtășit?
Eu: Cred că ar trebui să-l întrebi pe tatăl tău chiar tu.

S.: Ce-ai mâncat, draga mea, astăzi?
E.: Ce-o dat Dumnezeu, dragul meu!
S.: Și Dumnezeu ce-o dat?

„Când m-am născut eu, în inima mea s-au strâns toate ideile. Inima era din sânge și apoi s-a umplut de gânduri. Ideile au intrat în corp fără să mă doară sau poate creierii mei sunt magici.

S.: Mama, când nu te ascult, mă simt așa de rău după aceea, că tu nici nu mai contezi. Contează doar Dumnezeu atunci.

Hristos a înviat!

Trimit mesaj cu învățăturile/ întrebările S.:

- Tati, tu mereu și mereu vei fi cu inima deschisă spre mami?

Înainte de grădiniță, am mers la cofetărie. Mama m-a rugat să mă apropii de vitrină și să-i spun ce vreau. Am văzut din nou fursecurile cu bomboane colorate. I-am cerut lui Mami unul.

A. a vrut să tămâieze prin casă și îi zic: „Ce faci, măi A., te plimbi cu cățuia prin casă? Spune și tu o rugăciune!...” 

Diminineață întreb: S., cu ce te îmbraci azi la grădi?

S.: Cu aur și argint, mama. Și râde.

Eu: Sofi, cu ce rochiță?

Încurajarea de a spune ce a simțit când un copil a fost certat de mama lui pentru că nu a fost atent și a stricat icoana…

Duminică, după curs, pe gresia din bucătărie am văzut o pată și am întrebat ce este acolo. Nimeni nu știa nimic.

Vă scriu că să vă spun o întâmplare cu Sa. ...o minune și o uimire!

Într-o dimineață, m-am aprins un pic cu I.. Nici nu mai știu motivul, știu că era o banalitate și pur simplu nu am vrut să las țepii de arici nicicum jos.

Într-una din zile eram așa îngrijorată, mergeam spre medicul de familie cu E. și S.. Eram în întârziere și spun cu glas tare: Sigur întârziem la doamna doctor și asta nu va fi bine.

Redau momentul: Mami și tati discută destul de aprins pe un subiect foarte important pentru mami și mai puțin important pentru tati: ziua S.. I.

Aseară, prin bucătărie, S. povestea despre plușurile ei, că unele pot fi date.

Mă întreabă: „Pe mine cui mă dai?”.

Îi zic îmbrățișând-o: „Eu nu am de dat!”.

Tot din categoria drăgălășenii:

Ieri îi spun Nataliei: Natalia, mâine e ziua ta, e Sfânta Natalia.

Și Spiridon zice: Auzi, Nati, ți-a cumpărat și ție Doamne o ocrotitoare.

Într-o zi ascultam Trinitas și pregăteam mâncarea în bucătărie. Ca de obicei, S. mă ajută. La radio era Sfânta Liturghie, băieții cântau la strană și țineau ison.