Bună dimineața,

Doresc să vă împărtășesc, că aseară am avut un episod cu M. (băiatul cel mare, 6 ani), care m-a pus în încurcătură, și anume: a făcut o criză de gelozie pe A., deoarece jocul ales de A. i s-a părut mai amuzant decât jocul ales de către el.

După ce am urmat pașii și M. s-a calmat și am putut comunica, am descoperit că el este foarte supărat pe mine deoarece eu în mai multe rânduri i-am spus că „Nu ești amuzant”, în contextul în care el făcea ceea ce făcea A. (1 an și jumătate).

I-am cerut iertare spunându-i că nu mi-am dat seama cât de mult l-am făcut să sufere și că voi ține cot de-acum înainte să nu-i mai spun. A început iar să plângă, dar plânsul lui era un plâns apăsător și îmi spunea că are de anul trecut, din vară, o glumă în minte pe care i-a spus-o un coleg despre mine, dar pe care el nu o poate rosti pentru că eu mă voi supăra că este o glumă urâtă, rea.

I-am spus că este alegerea lui să îmi spună sau nu gluma, dar nu se putea opri din plâns. El dorea să îmi spună, dar era convins că eu mă voi supăra. După multe promisiuni că nu mă voi supăra, am avut o surpriză, și anume de a mă amuza gluma lui, după tot plânsul care a fost. (Pepsi, mă-ta e sexi.)

Am început să discutăm ce înseamnă această glumă, spunând că este la fel cu „Pepsi, mama ta este frumoasă”, doar că este spusă într-un limbaj mai urât, care nu este frumos să îl folosim.

Nu vă spun, parcă M. era alt copil când a văzut că am râs la gluma lui.

Aceasta a fost încercarea noastră de aseară, care m-a ajutat să descopăr un mesaj toxic și urmele lăsate de către el.

Doamne-ajută! Să aveți o zi minunată!

Cu drag,

I.