Scriu despre câteva lucruri pe care am încercat să le lucrez săptămâna aceasta.

Am avut situații de criză în legătură cu dulcele: regula, numită mai demult, e să fie după masa și NU ciocolată seara, înainte de culcare, cu explicații de ce e nevoie așa (s-a întâmplat să mai facem și excepții - vizite, sărbători, momente speciale). Am folosit conectarea - luat copilul pe brațe, mângaiat, întrebat când e pregătit să vorbim, auzim. Ne-a ajutat foarte mult să începem să povestim despre creier, punând mâinile în forma lui, și reamintindu-ne ce îl hrănește și cum să-l ajutăm. S. reacționeaza brusc, ca o „iluminare” când își „vede” creierul între degete. La fel am făcut și în cazul desenelor animate și a funcționat vizualizarea creierașului.

Am început să-i dăm o mică sumă de bani (5 lei) pe săptămână: am pus un calendar cu zilele săptămânii și ea știe că poate folosi acei bănuți de luni până duminică, în fiecare zi desenând câte o căsuță. I-am explicat ce și-ar putea lua din acești bani: câte o bombonică/zi, sau 2 ouă kinder, 1 înghețată:). A ales o înghețată, terminându-i într-o zi.

M-a întrebat într-o zi de ce țipă oamenii. I-am zis: Tu de ce crezi? A răspuns: Pentru că le e greu și sunt furioși...

Cu recunoștință,
G.