Fă o experiență: ia o situație în care suferi și fă deosebirea între ce simte inima ta, trupul tău și ce gândești.
Apoi renunță la gânduri, înlocuindu-le cu „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă” și îndreaptă-ți toată atenția către simțirea ta.
Fă din această simțire un fel de coardă de chitară cum zice un Părinte filocalic și fă-o să vibreze cu rostirea rugăciunii „Doamne, Iisuse”.
Scufundă-te total în această trăire și nu primi gândul că nu mai poți.