Mircea Marin
Căpiţe de fân ca nişte urşi legendari,
Clichetul razelor de soare,
Fluturi ca nişte farfurii zburătoare,
Struguri ca un piept de colină,
Păsări ce înnoadă-n zbor coloana infinitului,
Pietre ca o amintire, ca o mumie a pământului.
Încă mai caut culori printre cuvinte…
Cerul cu nori albi ca un gât de lebădă,
Sirene în port anunţă o nouă nuntă în Paradis...
Muzica oraşului ca ragetul unui leu,
Ce frumos ne desprindem şi
suntem pozaţi la marginea toamnei,
pe o rază de lună sau pe un curcubeu...