Vin la Tine, Doamne

Vin la Tine, Doamne
ca ultima suflare
Ca ultima picătură,
De apă din mare.

Vin la Tine, Doamne,
Ca ultimul strigăt
De spaima de noapte
Ca piatra căzută departe
Ca ultima scânteie de soare
Ce se-neacă în mare.

Vin la Tine, Doamne
Plin de foame
Cu sufletul frânt
Și mâini obosite
De lucruri urâte.

Vin la Tine Doamne,
Ca ultima rugăciune,
Ca un mărăcine
m-agăț de haina Ta
Te rog, nu mă depărta
chiar de-Ți înțep coapsa Ta…

Vin la Tine, Doamne
Ca cel din urmă glas
Ce strigă în zare
Fii Doamne, mie scăpare..

Vin la Tine Doamne
Ca un gând fugar
Pe pământ hoinar
Și fără adăpost…
Fii Doamne limanul,
Gândului frânt,
Pribeagului pe-acest pământ
Fii Doamne scăpare!

Cu aripa frântă,
Cu glasul meu mut
Mă-ntorc Doamne
Și vreau să Te-ascult!