Tu, Doamne, ne privești din cerul Tău
Cum noi ne zbuciumăm pe-acest pământ,
Grăbiți și dornici să ne-mbogățim,
Uitând ades de ajutorul Tău.

Cuvântul Tău prea rar ni-l amintim,
Căutăm măriri și prieteni noi s-avem,
Ne-ncredințăm chiar soarta-n mâna lor
Și uităm că fără Tine nimic noi nu suntem.

Mereu dorim mai mult, mai mult s-avem
și mai bogați dorim ca noi să fim,
Călcăm prea lesne și prea des cuvântul Tău
Și sufletul tot mai sărac și sec noi îl avem.

Uităm că sufletește sărăcim,
Comori în ceruri nu ne adunăm,
Nu știm sau am uitat să ne rugăm
Și ochii înspre Tine să îndreptăm.