Toată viața noastră,
Toată viața noastră,

Şi toată deznădejdea părăsirii,
Tot chinul, tot veninul irosirii
Întreaga nebunie-a răzvrătirii,
Tot rostul vieţii, risipit mereu,
Grozava spaimă de nimicul greu,

Speranța peste tot ce-i vid, amar, deşertăciune,
Tot ce-am gândit şi tot ce-am vrut a spune,
Vânarea cea de vânt în larga lume,
Ce am avut şi a purtat un nume,
Toţi paşii cei târâţi pe calea vieţii fără rost,
Ce am trăit în întuneric, rău şi prost…
Zbaterea lumii seacă, arsă și orbită,
Durerea vie, fără margini, schilodită,
Cu plânsul greu, din inima de tot zdrobită,

Pe toate le-am zvârlit spre Tine, Doamne,
Cu ură, cu mânie, cu sudalme!

…Şi Tu le-ai luat pe cele două palme.

Apoi, ai pus pe lemn să fie ţintuită,
Întreaga noastră viaţă chinuită.

Când Te-am văzut urcat cu ea pe cruce,
Împovărat cu tot ce n-am putut noi duce,
Am plâns şi ne-a fost frică, ne-am zbătut,
Ne-am risipit şi ne-am ascuns cum am putut,
Să nu simţim cum viaţa se apleacă
Iar moartea o cuprinde şi-o îneacă!
Am stat, pierduţi în noi, duși, năuciţi,
Zdrobiţi. Fără lumină, nimiciţi!

Fără nădejde am rămas; muţi, singuri, chinuiţi,
În întuneric fără margini; …Părăsiţi!

Cum a ajuns la noi în iad lumină?
N-am înţeles! Dar ne-am sculat din tină
Lungi lumânări am luat în mâini, noi, cei de vină,
Și am strigat, cu bucurie-n sufletul umplut
Cuvântul viu, cuvânt necunoscut,
Taina cea mare de la început;
„A înviat Hristos,
Domnul nostru luminos!
De moarte Iisus n-a putut fi robit!
Șarpele deznădejdii a fost azi zdrobit!”

Iată-ne, iată-ne! Fără număr sosim!
Auzi-ne, Doamne, cum taina rostim!
Privește minune, Pământ luminând
Cu veșnica viață în nou legământ,
Cum pășim către Tine, Osana strigând!
Ne vezi când ieșim din negrul mormânt
Purtând pentru Tine pe brațe prinos
Nopțile, zilele, ce din iad Tu le-ai scos!

Ți-aducem Iisuse pășind drept pe cale
Ți-aducem Iisuse azi Paștile Tale!
Ți-aducem întregi și curate, Hristoase,
Paștile Tale, Paștile cele frumoase!

Și toate vieţile noastre!
Toate vieţile noastre!