Te-aştept din nou să vii
De dorul Tău însetez
Inima să mi-o cuprinzi.

Din nou Te naşti,
Şi Te jertfeşti a mia oară
Până candela-mi va  fi lumină
Din a Ta Luminăă
 De viaţă făcătoare.

Dar cum oare aş putea
Să îndrăznesc să Te primesc?
Casa sufletului nu am primenit,
Borangic sfânt nu am îmbrăcat?
Oare pot eu să-ndrăznesc?
A Te primi?

Naive suflete, tu oare nu ai înţeles?
Oare cum de nu ai simţit?
Minunea ce deja se petrecu!
Ce cauţi visând spre stele?

Deschide-ţi uşa!
 Coboară-te în cămara sufletului tău,
Împresurată de heruvimi e!
El, Împăratul vieţii, la tine a sosit!
Te-aşteaptă în boare de duh brodit,
Bucuria s-o –mpletiţi în cununa raiului!
Potirul tainic se revarsă,
Remodelând vasul în lăcaş sfânt!
Te simt, şi simt prin Tine,
Iubire întreită slăvită
Cuvânt întrupat
Pentru mine dăruit.
În adâncul fiinţei mele Te-ai sălăşluit.
Mângâietorule, mă-mbraci în haina slavei tTale.
 Aprinsă e candela,
Spre a Ta lumină necuprinsă!
Ţie îţi dăruiesc a mea inimă
Leagăn de odihnă în veşnicie să-Ţi fie.