Golit pe dinăuntru de ura strânsă-n spate,
Scrâșnind din dinţi în loc de geamăt
Cărarea-ngustă vieţii o tot petreci cu
Mine-alături și-mi strângi doar
Mâna când eu plâng...

Aseară toţi, cu mic, cu mare,
În jurul părului din faţa casei,
Lumini din ceară am aprins –
Calea să-ţi luminăm, cum altădată
Tată, ne luminai brăduţul la Crăciun...

Duioasă simfonie cu frunze de stejar -
Se leagănă pe note de mi, fa, do, re și iar
Mi – un plâns ciudat al sufletului naturii,
Un cor de licurici cărare fac prin lume
Cântând icos-uri, la cer să te înalţe...

Golit pe dinăuntru, cu genele uscate,
Duc grea povară Tată – nimeni nu le vede;
Azi, cum altădată tu, din dinţi scrâșnesc,
Nimica să nu pară că-mi sângerează rana
Cu tine alături merg - eu însă te petrec...