Doamne, dintr-a inimii prisacă,
Dorurile-n roi spre Tine pleacă.
Lungă-i calea foarte, pân' la Tine...
Cum s-o afle bietele-mi albine?
Fac popas în ierburi înflorite,
Spornic sug dulceaţa din ispite
Şi din floare ca să bea încearcă
Aripa de pulbere şi-o încarcă.
Din măceş, din crin, din mătrăgună,
Mirul florilor în stupi l-adună.
Mustul dulce – luminos - le-mbată.
Au uitat spre Tine drumul Tată!
Ca mărgăritarele-n şiraguri,
Lin s-aşează faguri lângă faguri.
Doamne, într-a inimii prisacă,
Dorururile ceară or să-Ţi facă
Şi din ceară Ţi-oi aprinde Ţie
Mâine, la Vecernie, făclie.