Nicoleta Cramaruc
Rămâi pentru o clipă pe geana timpului,
cu simţurile încordate.
Opreşte-te!
Să vezi cum se îmbrăţişează
Cerul şi Pământul la orizont.
Să auzi cum se loveşte soarele de dealuri,
când coboară în asfinţit.
Să miroşi liniştea.
Sa vezi stele strălucind
de parcă au fost spălate cu apă de izvor.
Să auzi sunetul talazurilor,
curgând în clepsidra timpului.
Să simţi cum creşte iarba
sub pasul tău.
Să vezi Palmele întinse către tine
pentru a te salva.
Să auzi cum plesnesc mugurii
sub privire.
Să simţi cum te mângâie vântul
hoinar printr-o vale.
Mai rămâi, încă o clipă,
Să atingi divinul cu vârfurile degetelor!
Mai rămâi, de dragul meu!