Într-o seară, pe când mama pregătea cina, fiul de unsprezece ani veni în bucătărie cu o foaie de hârtie în mână.
Cu un aer ciudat de oficial, copilul înmână hârtiuţa mamei, care, ștergându-și mâinile cu un prosop, citi ceea ce era scris acolo:
"Pentru că am smuls buruienile din grădiniţă: 5.000 lire.
Pentru că am făcut ordine în camera mea: 10.000 lire.
Pentru că am fost să cumpăr lapte: 1000 lire.
Pentru că am avut grijă trei după-amieze de surioara mea: 15.000 lire.
Pentru că am luat două calificative "foarte bine" la școală: 10.000 lire.
Pentru că am dus în fiecare seară gunoiul: 7.000 lire.
În total: 48.000 lire".
Mama își privi copilul în ochi, cu multă blândeţe. În mintea sa reveneau o mulţime de amintiri. Luă un creion și scrise pe dosul hârtiei:
"Pentru că te-am purtat în pântece timp de nouă luni: 0 lire.
Pentru toate nopţile pe care le-am petrecut veghindu-te atunci când erai bolnav: 0 lire.
Pentru toate momentele în care te-am mângâiat atunci când erai trist: 0 lire.
Pentru toate prilejurile în care ţi-am șters lacrimile: 0 lire.
Pentru tot ceea ce te-am învăţat zi de zi: 0 lire.
Pentru toate mesele de mic dejun, prânz și cină, pentru toate gustările și sandvișurile pe care ţi le-am pregătit: 0 lire.
Pentru viaţa pe care ţi-o dau zi de zi: 0
În total: 0 lire".
 
Atunci când în relaţiile personale și familiale începem să facem socoteli, totul s-a dus de râpă, căci iubirea este gratuită sau nu este iubire.
 
„Într-o zi călduroasă am pregătit niște pahare de îngheţată și le-am spus celor patru copii ai mei că puteau să le cumpere cu câte un sărut. De îndată, copiii se așezară la coadă pentru a face târguI. Cei trei mai mici mă îmbrăţișară în grabă, înhăţară paharul și fugiră iar afară. Când veni însă și rândul fiului meu mai mare, de acum adolescent, din partea lui am primit două sărutări. Mi-a spus zâmbind: «Păstrează restul»".