Sunt atâtea.....

Sunt atâtea cărți  pe care nu le-am citit      
Și sunt atâția oameni pe care nu i-am iubit
Iar alții pe care poate i-am rănit.
Toate astea m-așteaptă acolo, stând chitic.
Sunt un buimac al străzilor imaginare
Unde din când în când mai vezi câte un mac.
Roșu aprins, aproape maro, ca-n parfumul acelui japonez Kenzo.
Sunt atâtea poezii care m-așteaptă să le prind mersul,
Să le dezleg sensul.
Sunt atâtea cântece care zac în tăcere și așteaptă
Un semn de la mine să iasa afară.
Sunt atâtea vise care trudesc singure-n noapte  să fie visate, și apoi chemate la viața.
Sunt atâtea iubiri ce mă sună fără să le pot răspunde. Mă uit târziu și văd „apel pierdut”, și strig în noapte: „Aici sunt”.
Sunt atâtea priviri care ascut raze ce se vor a fi incrucișate  cu ai mei ochi, cu ale mele vise.
Sunt atâtea sensibilități ce nu-și găsesc simțurile
Și atâtea simțuri ce-și ignoră sentimentele.
Sunt atâtea mame ce-și strigă copiii
Și atâția copii ce-și uită părinții.
Sunt atâția dinți care sfâșie carnea tremula, ca numele filmului lui Almadovar.
Sunt atâtea guri ce-așteaptă să fie hrănite, și atâta hrană există-n lume, dar o ucidem prin grabă.
Sunt atâția oameni care m-așteaptă, mă strigă de acolo
Să-i pot cunoaște, descoperi poveștile, dorurile.
Sunt atâția câini ce-și latră stăpânii
Și atâția stăpâni care-și părăsesc prietenii.
Sunt atâția stâpâni care se schimbă-n sclavi
Și atâția sclavi care se transformă-n stăpâni
Sunt atâtea lupte ce m-așteaptă să le port
Și atâtea victorii ce mă roagă să le cânt
Sunt atâtea vieți cu atâția oameni ce mă invită să le  povestesc
Și atâtea povești ce mă strigă să le scriu.
Sunt atâtea cuvinte ce nu pot să se spele.
Atâtea idei ce nu pot să se ducă, sau să plece departe și să nu se mai întoarcă.
Sunt atâtea emoții care nici ele nu vor să plece
Și atâtea plecări  care-și caută destinații perfecte.
Sunt atâteaa călătorii ce mă conduc pentru a le purta și a ajunge spre voi
Și atâția eroi ce vor să mă cunoască.
Sunt tot atâtea Persoane în mine
Cât  filmele lui Bergman care-mi răscolesc privirile.
Sunt atâtea filme ce m-așteaptă să le privesc
Sunt atâtea povești ce mă cheamă spre ele....
Acolo-i cald, acolo-i bine
Acolo unde-i cald și bine
Acolo  un’ te simți tu bine
Acolo e casa ta, spunea mama.
Aici, la casa mea, în casele mele,
sunt atâtea ferestre ce m-așteaptă să le deschid și să privesc prin ele, prin voi în mine,
și prin mine-n voi atâția trecători ținându-se de mână,
ca doi îndrăgostiți stingheri , hoinari  mergând în pasul meu.