Un gând curat din depărtare,
Peste văi, păduri și ape,
Se îngână în scrisoare,
În cuvinte-ncrucișate.

Eu mă silesc, dar talent n-am
O bucurie să v-aduc,
Cât se poate; nu sunt neam,
Dar de scris eu mă apuc.

Ce mult,ce mult talent aveți!
Cât dor și câtă suferință...
Cu ce cuvânt să mai răsfeți
Un suflet cu așa credință?

Nu pot ca sfaturi să vă dau,
Eu mă simt așa de mică,
Hotărâri  nu pot să iau,
Căci și de mine-mi este frică...

Tot ce ne este scris în soartă,
Să-mplinim, dar cu credință,
Căci Domnul niciodată
Nu dă ce nu e cu putință!

Ce e greu ne ușurează,
Numai El toate le poate,
Doamne binecuvântează
Și ne iartă de păcate!