Nichita Stănescu
Plâng în fața cifrei cinci – cina cea de taină fără șase.
Unde sunteți voi cei care sunteți
unde sunteți?
Rupeți deci cuvântul, este trupul meu.
Sânge poate va și curge din silabă
Pentru voi, voi face vin din V și I
și blândețe dintr-un trup barbar.
Mă sărută cine mă sărută.
Eu rămân cu voi cei unsprezece
Suntem cinci de față, șase au plecat;
cina cea de taină plânge-n fața cifrei cinci
Se întemeiază astăzi pierderea,
durerea, plecarea.