Cineva cu ochii triști
Mi-a mulțumit zicând:
„Ce bine-i că exiști!”
M-am bucurat crezând
Că de ajutor îi sunt.

Tristețea m-a învins
Cerând  eu ajutor,
Văzând că m-a respins,
Nu mi-a fost chiar  ușor,
Căci lacrimi mi s-au scurs.

Dar de-o vreme  am știut,
Că de  ajuți cu credință,
Domnul ajută mai mult
Cu a lui recunoștință,
Nu vorbe de-mprumut!