Deşi prin lume rătăcim,

Aşa fără de rost,

Şi uneori ne tânguim

Că n-avem adăpost,

Noi credem și nădăjduim,

Iisuse, iar să ne-ntâlnim 
Numai rămâi cu noi.

Chiar dacă deseori umblăm 
Prin târguri și prin sate, 
Și flamanzim și însetăm 
Pe căi îndepărtate, 
Noi încă tot nădăjduim 
Că ne-om vedea-n Ierusalim 
-Numai rămâi cu noi.- 

Chiar dacă toți ne-au părăsit 
Și-aproape ne-au uitat 
Și dacă-n lume n-am găsit 
Un frate-adevărat, 
Noi tot la Tine alergăm 
Și-n orice vreme te rugăm 
-Să nu ne lași pe noi.- 

Și dacă nu avem păstori 
Să ne povățuiască 
Și nici părinți de multe ori 
Măcar puțin să ne iubească, 
O, Tu, păstorule de oi, 
Ai milă Tu măcar de noi 
-Și nu ne părăsi.- 

Cei care-odată ne iubeau 
O, nu ne mai iubesc. 
Cei care ieri ne lăudau, 
Azi toți ne osândesc, 
Pe Tine numai Te-am găsit 
Prieten bun, nedespărțit, 
-Rămâi, rămâi cu noi.- 

Și acum nu-Ti cerem nici averi, 
Nici zile-ndelungate, 
Ci numai pune-n noi puteri 

Să le răbdăm pe toate. 
De-Ți vei întinde mâna Ta 
Durerea ni se va schimba 
-Numai rămâi cu noi-. 

Când vânturi multe bat din greu 
Și calea ni-I pustie, 
Iisuse, fii cu noi mereu 
Oriunde-n pribegie. 

Noi Te-om purta în noi cu dor 
Că pe-un Stăpân nemuritor, 
-Numai rămâi cu noi.- 

Sau când pe valuri înotam 
Spre zările albastre, 
Să nu ne lași să ne înecăm, 
Nădejdea vieții noastre. 
Ci marea cea înfuriată 

Mai liniștește-o inc-o dată, 
-O, Bunele Iisus!- 

Învăța-ne ca să iertăm 
Pe cei ce ne-asupresc 
Și dă-ne dar ca să iertăm 
Pe cei ce ne scârbesc. 
Căci ei ne-aduc prin suferință 
Cununi cerești de biruință 
-Numai rămâi cu noi.- 

Și dacă astăzi rătăcim 
Departe, spre Emaus, 

Ajută-ne să te-ntâlnim 
Căci nu avem repaus. 
Apropie-Te nevăzut 
Ca un drumeț necunoscut 
-Și mergi și Tu cu noi.- 

Pe cale inima din noi 
Îți vom deschide-o Ție, 
Iar Tu ne vei schimba apoi 

Durerea-n bucurie. 
Căci de-am privi spre crucea Ta 
Durerea noastră-o vom uita 
-Numai rămâi cu noi.- 

Te așteptăm să mergi cu noi 
Căci am rămas orfani. 
Ni-e dor de Tine, suntem goi, 
Nu ne lăsa sărmani! 

Să nu ne rătăcim pe căi, 
Căci toți suntem copiii Tăi 
-Rămâi, rămâi cu noi.- 

Şi la o vreme-ntr-un târziu 
Când ne-om găti de moarte, 
Să nu ne lași în loc pustiu 
Și să te duci departe. 
O, să nu ne lași, Străine 
-Rămâi, rămâi cu noi!- 

Opresete-Te cu noi acum 
Când noaptea-ncet se lasă, 

Și lângă margine de drum 
Rămâi cu noi la masa... 
Apoi în liniștea-nserarii 
Ne frânge pâinea împăcării 
-Și-așa să adormim.-