Azi, sufletu-mi cel trist și fără vârstă,
Adoarme încă... prin dansul troienit...
Al versurilor grizonante care mă inspiră,
Din harul Sfânt, ce cred că l-am primit...

Și răsfoind azi timpului încă o filă,
Din clipa vieâii care poate râde, moare...
Înfrunt încă o zi în dor de bine
- Hai, mama, spune-mi: când ți-e foame, doare?

Coboară-n spasme cei din urmă fulgi...
Și iarna tot mai blândă se petrece...
Către final sau început de vis,
Adăugând ...în viața-mi care nu mai trece...

Încerc să-mi caut ultimul surâs, pe-acolo...
Prin etajeră unde am ascuns suspine
Și curios... nici praful nu se așternuse...
Găsind speranța-n primăvara care tocmai vine...