Fiecăruia aş vrea să-i dau sufletul meu
Ca să mănânce cei flămânzi,
ca să fie îmbrăcaţi cei goi, ca să se răcorească cei însetaţi,
iar surzii să audă vestea cea bună.

Din cerul care tună în murmurul adierii,
totul îmi porunceşte: "Dă până la ultimul bănuţ."
Sufletul meu e plin până la revărsare
cu plinătatea gravă a unei experienţe sacre.

Şi am uitat dacă printre cei mulţi
mai există ceea ce toţi numesc "eu".
Nu mai există decât zbor de iubire, sărăcie
şi pulsaţie a totalităţii.