Privește-ți sufletul!

Privește-ți sufletul, creștine,
Și vezi ce ai mai bun în tine
Și vezi cui tu ești dator
Pentru prezent, trecut și viitor.

Și vezi câtă răbdare a avut,
Câtă milă cu tine s-a făcut,
Iar tu în fărădelegi ai viețuit,
Dar uită-te cât te-a iubit.

Privește-ți sufletul și ai să-l vezi plângând,
Trist, mai trist ca orișicand,
Să-l vezi cât a suferit,
Cât de mult l-ai ponegrit.

Prin faptele cele murdare
Și îngerul cel bun dispare,
Rămâne-n urmă
Și privește-n zare.

Dar privește-ți sufletul, creștine,
Să vezi cât ai pierdut în lume
Întoarce-te pe calea bună
Nu lăsa ca viața să-ti fie o minciună.

Căci singur ai să te-amăgești
Iar pe calea rea mereu ai să pășești.
Dar deschide-ți inima, creștine,
Și vezi cum plânge sufletul în tine!