Olariu Elena, Răducăneni
Poem III
Cu sârg, M-ai lăsat, să culeg din via
Ta, struguri
Și, nu eram singura acolo…
Boabele, rumenite de căldura-ţi străveche
Mierea, printre degete, lăsau
Să se prelingă – boabele fiind trecute de copt…
Fiindu-mi sete, din poamele
Tale să mă-nfrupt M-ai lăsat –
Vie nemuritoare –
Eu, lacomă, am prins a culege
Cu amândouă mâinile…
Vasul- prea plin acum,
În loc să mă opresc, pământul
Din mine spre alte poame și-aruncă
Privirea…
…arzând de sete, am cules
din pomul nemuririi;
mierea din vasul de aur se revarsă
în vase mai mici ce triste, așteptau
să se trezească din beţie,
să culeagă bobul din
vârful lanului…
am cules un strugure din via de aur!...