Te iubesc, făptură pământească
O, suflete, oglinda omului, cerească!
Căci Dumnezeu în tine Se arată;
Mai mult ca-n toată lumea cea creată.

Tu porți doi ochi cu oglindiri stelare
Și-o inimă smerită, iubirii dând lucrare;
Unde pătrunde lumina cea din stele
Iar Mila, fără margini te cheamă sus, la ele.

Dând minții rost, ai primit și harul,
Cu dragoste să simți că-i dulce-amarul;
Iar sufletul gândind la moarte, bucurie are
Și urcă-acolo unde-s frumuseți nepieritoare.

Te iubesc făptură pământească
De Dumnezeu creată, ființă preaaleasă
În trup de lut - un suflet fără ură:
Ce armonie!, eternă formă - înger și făptură!