Mircea Marin
Întineresc frunze în galben-auriu
Luna s-a spart la infinit pe alei
Ploile ca nişte solzi de peşte viu
Ca un surâs din tine răsar păsări
câte trei, câte trei...
Lumină, lumină multă castanie
Ochii –şi întind gleznele la cer
Inima zvârlită-n panoplie
Plină de taină, plină de zer...