Mă trece clipa
Când pe furiș, să n-apuc s-o trăiesc, ea zboară
Mă trece ziua
Când soarele o curmă întru al lui apus
Mă trece noaptea
Când luna-și șterge tremurândă în zori umbra
Mă trece viața
Când în a ei moarte, eu n-am decât păreri de rău de spus.
Când toate trec, pustiu mă lasă
Blocat întru o clipa, o zi, o noapte, o viață
Eu nu mai pot să mă trezesc, s-apuc să le trăiesc.
Mă iartă Doamne că-n ăst jug
Eu mă tot scutur, eu mă smulg
Tu-ai pus în gatul meu cununa
Iar eu cununa-Ți o văd jug
Și gând cu gând, laur cu laur
Cununa Ta de spini o rup.

Mă zbat cu gândul să mă lupt
Căci vreau prin vremuri să mă trec...
Prin jugul meu la Tine să ajung.