Nimic e, Doamne, omul fără Tine
Într-o fărâmă de timp, abia el se mai ţine!
El caută pierdut câte-un strop de iubire
Dar nu te caută pe Tine, Cel ce ești Iubire!

 Vino, Doamne, și învaţă-ne să Te cunoaștem pe Tine
Căci, nimic nu are sens în viaţa fără Tine!
Tu ești Viaţa, Lumina și Bucuria noastră,
Cel ce dorești neîncetat mântuirea noastră!

Cum vom putea să nu cunoaștem, să nu trăim iubirea,
Căci rod al ei este întreagă omenirea!
Fără Tine, Doamne, totul s-ar preface în nimic
Și atunci ar vedea omul cât este el de mic!