Doamne nu mă lăsa de tot să cad,
mă prinde și mă aruncă înapoi
în sus
și în adânc
aruncă-mă Doamne, în mine
pentru a fi prezent la marea întâlnire și pentru a mă conține în pântecele tale iubitoare.
simt cum realul îmi plesnește
ce bine...
căci pe Tine Te găsesc
nu „în” ci „între”
între mine și aproapele meu.
între un copac și următorul
între pauzele de vorbire.
între o respirație și alta
între o bătaie a inimii și următoarea
între două tăceri ce se privesc în ochi
între necuprinsul văzduhului meu și văzduhul tău cel necuprins
între plus și minus
între o veșnicie și următoarea, și următoarea, și următoarea.
între palma stângă și palma dreaptă
între aici și acolo
între acum și atunci
între căderi și zbor
între milostivire și iertare.
nu mă lăsa de tot să cad Doamne, mă prinde și mă aruncă înapoi în sus și
în adânc.