Monahia Paraschiva
Absența ta
nu e un loc gol,
e de fapt prezența
acestei dâre de lumină
ce se scurge lin
prin porțile dorului
sufletului meu
înfiorat de lacrima
ce tremură licurind
în zenitul ochilor mei triști.
Absența ta
nu e ceva cu care să te obișnuiești,
- un gând răzleț, o amintire, un dor, o frângere
un cineva care știi că te iubește
adapă mereu pustia inimii - uitarea
Absența ta
e, de fapt, o stare de spirit
sau, mai bine zis,
o stare de rugăciune,
într-un memento teribil
Absența ta
mă pune pe gânduri.