Frunza care cade,
ce sunet trist și ciudat!
Să fie un strigăt de împărat,
să fie o tăcere mare
sau vântul ce vine pe cale!
Să fie soarele fierbinte
sau susurul de izvor,
să fie doar somnul ușor
pe care-l doarme poetul!
Să fie tăcut interpretul,
sau poate laolaltă toate
Cuvintele,
Cuvintele,
Cuvintele
tăcute și grăitoare
călătorind
spre Cuvântul cel Mare.