Ce tristă definire a lumii,
A exista, fără de a fi!

Te-am căutat prin ani,
Minute, secunde efemere!
Te-am căutat cu sete prin frumuseţile neasemuite
De Tine plăsmuite!
Cutreierând neliniştit pământul!

Te-am căutat printre oameni,
Clipe de iubire rătăcite,
Iluzorii aşteptări, de semeni oferite!
 Deşertăciuni lumeşti, clipe de temeri fără de ieşire,
Căci nimic din toate acestea
Răspuns la setea mea de a fi
Nu am găsit!

Genunchii inimii îndoiţi
Peste a tinei trupului de lut.
Mărgărite de lacrimi înşirate,
Şiroaie de regrete picurate
Peste haina trecutului trăit.
Prefacură în rugă vie
Chipul de tine alcătuit!

Oglidire în a Ta icoană
Spre asemuire să devină!

Mă-nalţ spre ceruri,
De Duh miruite.
Cobori precum o blândă adiere,
Zefirul renaşterii
Prefaci în primavară
Veşmântul trupului însufleţit!

Lumina bucuriei, iubire din iubire
Umple-mă de  Tine în veşnicie.
Eliberează-mă de mine
Învaţă-mă să fiinţez prin Tine.
Căuşul inimii să-mi prefaci
 În izvor de apă vie
Spre a Ta Împărăţie.

Învaţă-mă să-mi port
Spre înalturi crucea
Prefăcând-o în lumnină
Spre a mea mântuire.