este o fereastra a inimii
ascunsă privirilor pământeşti
doar simţi prin dreptul ei
uneori trecerea
fiinţelor cereşti...
prin ea ne priveşte Lumina
prin ea-I curg razele
ca un plâns negrăit
de deodată ne umple
chipul şi viaţa
când
pe Crucea ferestrei
tot întunericul minţii
l-am
răstignit...