Trimiși de Domnul suntem, cu trupul pe pământ
S-aducem alinare la alții, rând pe rând,
Și-n clipa de tăcere să strig cuvântul SFÂNT,
SFÂNT Doamne ești și mare, cu tine stăm în gând.

Ne fură timpul clipa, rămânem iar în rugă
Ne alipim de frați în marea lor durere
Iar Domnul bun încearcă durerea sa n-ajungă
Și sufletul să vadă, să uite și să spere.

La ce bun doctoria, din orișice spitale
Când Domnul nu-i acolo cu sfânta vindecare
Deși-i lumina-afară orbecăim o cale
Și frig ne e și teamă de marea judecare.

Așa, privind în urmă la spinii ce-am lăsat
Și la tăcerea-n care tu i-ai purtat pe cap
Tărie dă-mi, putere, cu capul tot plecat
Să port durerea-n care păcatele-mi încap.