Doamne, iartă-ne că nu știm ce facem,
Zilele ni se scurg, ca niște neguri
De ceața grea și densă ce coboară parcă
Din pământul greu al unei morți
Proorocite.

Dorințele ne sunt păcate, și voirea
Veșnică osândă pentru ale noastre neamuri
Ce ne-au dat viață și ne-au adus pe noi
Nimicuri născute din țărână, si din jertfa Ta,
Dumnezeiască.

Iartă-ne, Bunule și Îndurătorule,
Și pune gând bun in inimile noastre
Ca să se destrame țesătura îmbâcsită
Croită de ale noastre nenorocite gânduri,
Pământești.

Și ne ridică ochii noștri, spre a Ta zidire
Măreață, pe care noi nu o vedem, orbiți
De atâtea griji mărunte, care ne îneacă
Ale noastre străfunduri, aievea chemate însă
către Tine.

Și sădește în noi voirea, și dorirea
Pentru ale Tale bune toate,
Ca să ne împărtășim și noi, spre a noastră
Mântuire, cu ale Tale, mereu jerfite,
Sfinte Daruri.