Doamne iartă-mi întristarea
pentru lumea trecătoare,
dă-mi pe buze rugăciune
în cântări de viață pline
și în inima-mi sădește
întristare pentru Tine.
Iartă-mi lacrima aprinsă
pe obrazul mult prea rece
și pe fruntea mea așează
cu-a Ta mângâiere lină
bucuria Învierii
și a Ta dulce lumină.
Caută-mi în zi suspinul
răsărit din ne-mpliniri
(luminează-mi ochii goi)
să le văd cu-a mea privire
daruri ale milei Tale
spre-ndreptare-n mântuire.
Iartă-mi buzele-ntristate
ce rostesc cuvinte grele,
răstignindu-Te pe Tine,
alegând greșită cale
și bătând în neștiință
cuie reci palmelor Tale.
Lasă Doamne gurii mele
Trupul Tău de viață vie
-hrană pentru veșnicie
și păzește al meu gând
spre-a da slavă și cinstire
-Calea vieții alegând.
Cu milostivirea Ta preabună
te rog, Doamne, mă-ntărește
și ridică-mă în Tine;
pune-n inima-mi răbdarea
și iubirea Ta de oameni.
Doamne... iartă-mi întristarea!
Dă-mi cu lacrimi rugăciune
în fața icoanei Tale
și revarsă-mi Duhul Tău
ca în groapa-mi să stea leii,
făcând vin din apa rece
ca în Cana Galileii.
Doamne iartă-mi întristarea
pentru lumea trecătoare,
dă-mi pe buze rugăciune
în cântări de viață pline
și în inima-mi sădește
întristare pentru Tine.