Am să caut să-ți dezgrop din pământ,
Filele fostelor basme uitate,
Cu care mamele-și adormeau de demult,
Pruncii la sân hrănindu-i cu lapte

Din apă vreau să strecor limpezimea,
În care tot cerul se naște mai ud,
Fiindcă are multă nevoie azi lumea,
De lumina ce și-a pierdut-o urând.

Din focul nestins al soarelui bătrân,
Măcar o raza de căldură,
Aș vrea în suflet să îți pun,
Pentru-a topi tot ce-i de zgură.

Și orice urmă de frumos,
Care prin suflet îmi adie,
Aș vrea să o-mpletesc duios,
În ritmul calm de poezie.

Ca tu citind să regăsești,
Ceea ce alții au uitat,
În inima din nou să crești,
Tot ce e bun, tot ce-i curat.

Și dac-un zâmbet s-a născut,
Pe chipul tău prea obosit,
Pesemne darul ți-a plăcut,
Iar scopul meu s-a împlinit.