Între ispite multe,
Pe drumul meu pribeag
Îl caut cu disperare
Pe Domnul meu cel Drag.

Ce poate fi mai Dulce
Mai Bun și mai presus
Decât rostit aievea
Cuvântul Sfânt “Iisus”?!

Ce poate fi mai trainic,
Mai blând mai hrănitor
Decât să porți în suflet
Cuvântul Creator?!

Cum să-mi găsesc alinul
Între văpăi și scrum,
Decât să-mi pun nădejdea
Într-al Crucii drum?!

Să-mi fac din deznădejde,
Din lacrimi fără rost
Prilej de mântuire
Credință în Hristos!

Te rog al meu Părinte
Tată Ceresc, iubit,
Să-mi dăruiești în minte
Cuvinte de slăvit;

Să-mi mângâi viața seacă,
De patimi în zadar,
Cu buna-Ți cârmuire,
Cu mult doritu-Ți Har.