Neculai Olariu
Copacul veșniciei
Prin pământul
La început arid, am săpat,
O voce spunându-mi:
„În adânc, de apa vieții vei da...”
Hârlețul, lopata, cazmaua
Grele de rugină
Anevoie străpungeau scoarța,
Ploile primenind pământul...
Natura e îngenuncheată.
...Am sărutat noul pământ
Cu lacrimile și sudoarea trupului,
Cu lacrimile și sudoarea frunții
Și în căușul palmei
A răsărit
Copacul veșniciei...