Încă mai puteţi face multe. În primul rând nu cred ca trebuie să vă încordaţi puterile pentru a o despărţi de prietenul ei. Nu are decât 19 ani şi nu cred că se va căsători acum. Apoi, prietenia lor poate că nu va duce la căsătorie. Poate că le va fi de folos amândurora pentru creşterea lor duhovnicească. Nu ştim ce roade va aduce. Dacă nu e o relaţie în păcat, ea e o binecuvântare. Încet, încet, aceşti doi copii vor deveni conştienţi de deosebirea credinţei lor şi îşi vor asuma responsabilitatea pentru alegerea lor. Cel mai important lucru este să vă ajutaţi fiica să devină responsabilă. În tot ce face şi spune, nu numai în acest sens. Şi să ştiţi că interzicerea nu slujeşte această devenire. E bine să spuneţi ce aveţi de spus, să vă supăraţi, să fiţi tristă, dar să nu interziceţi. Să aveţi puterea de a le respecta deciziile şi alegerile. Să o rugaţi să aibă duhovnic, să se spovedească, să se împărtăşească, să ştie bine şi trăind ce înseamnă să fii ortodox, şi ce înseamnă să fii catolic. Atunci Domnul va lucra direct cu inima ei.

Dar principalul lucru pe care îl aveţi de făcut acum este rugăciunea către Domnul şi Măicuţa Domnului ca să-i ferească pe aceşti copii de suferinţele inerente unei asemenea căsătorii. Eu am primit multe mărturii în acest sens. Chiar m-aş bucura dacă acest mesaj ar primi răspunsuri de la cititori care au experienţă în acest sens. Şi fericită şi mai puţin fericită, pentru a ajuta şi aşa pe aceşti doi adolescenţi in prag de viaţă! Rugăciunea în taină, fără certuri şi argumente lucrează în Duhul Sfat şi nu răneşte! Lucrurile se întâmplă cumva "de la sine"! Aveţi încredere în Domnul şi în El şi prin El şi în fiica dumneavoastră!

Curaj şi Domnul să vă dea putere şi înţelepciune.

Cu drag,

M. Siluana