Sărut mâna, Maică!
Ce bine că v-aţi întors. Sunt la sesiunea a şaptea, de vreo lună. O mai citesc, mai las un timp, apoi o mai citesc din nou. Azi am mai găsit ceva acolo. O să mai stau aici la sesiunea a şaptea. Cred că la un moment dat o să trebuiască să-mi spuneţi dumneavoastră dacă să trec la următoarea.

Maică, am găsit în răspunsurile dumneavoastră recente răspunsuri la întrebările mele.

Ştiţi cum e când îţi vine un musafir şi stă muuuult, mult? Eu sunt bucuroasă că vine, dar, după un timp ai vrea să fii tu singur cu intimitatea ta şi, chiar dacă nu vrei să arăţi, devii mai agitat şi numeri zilele până îţi pleacă musafirul. Eu ajunsesem să nu mai doresc să merg la casa mea atunci când venea soacra mea în luuuungi vizite de câte un an. Număram zilele până la plecare de cum venea, şi faptul că soţul mea dorea să ca ea să stea la noi aşa de mult şi să o lase să se implice în orice lucru al nostru, mă revolta fără măsură.

Reacţia mea era răutăcioasă, nu doream să atingă nici un lucru de-al nostru, iar în scurtul timp când nu era la noi, numai gândul că o să revină îmi dădea ameţeală şi un tremur fizic.

Maică, mă minunez şi Îi mulţumesc Domnului!!! Cum v-am spus, am început să o binecuvântez şi pe ea, dar şi soţul şi copiii. La început mai cu jumătate de gură. Am început să mă mişc liber în casa mea, să fac cele ce trebuie să fac ca mamă şi soţie, fără teamă ca mă urmăreşte soacra şi că nu e de acord cu ce fac, ce spun, ce gătesc, cum educ copiii ş.a. şi să-i explic soţului unele lucruri fără ca să-mi fie frică că mă ceartă.

Deodată ea a acceptat noul meu mod şi comportament. Dar vă spun, numai Domnul a rânduit aşa, fiindcă ceea ce face şi acceptă nu ar fi făcut deloc înainte (se enerva, bombănea tot timpul, făcea tot felul de "scene"). Îmi cere părerea în anumite împrejurări şi eu am învăţat încet să îi răspund frumos (asta a fost şi încă este foaaarte greu), fiindcă şi eu îmi afişam o răutate faţă de ea şi ea, săraca, se temea să mă întrebe ceva.

Fiica mea cea mare - văzându-mă pe mine şi auzindu-mă spunând unele lucruri în trecut despre bunica - se purta şi ea destul de nepoliticos (acum i-am cerut fetei iertare că am influenţat-o şi m-am şi spovedit). Nu-i plăcea deloc să stea în vacanţa de vară cu bunica "pe capul ei". Ieri mi-a mărturisit: "Mamaia este de data asta de nerecunoscut, e foarte relaxată, stăm de vorbă şi ne sfătuim...".

Maică, mulţumesc lui Dumnezeu că m-a luminat să vă scriu, şi dumneavoastră că mă călăuziţi, cu ajutorul Lui, pe calea dreaptă. Nu pot să spun că suntem doar lapte şi miere, îmi mai vine câte un gând, dar zic: "Doamne, iartă-mă pentru gândul ăsta şi binecuvânteaz-o şi pe soacra mea, săraca, şi răsplăteşte-i strădania!". Eu atât ştiu, că nu mai am greutatea pe suflet aşa ca înainte. Şi că mă străduiesc să nu rănesc pe nimeni. Iată, au trecut trei luni de când a venit la noi şi nici nu mi-am dat seama.

Domnul a făcut lucrare, Maică, şi doar pentru că a văzut că eu vreau să schimb ceva cu puterea Lui şi nu cu puterea mea. Nu că sunt eu bună sau rugătoare.

Mi-aţi scris odată: "Vom fi toţi în bunătatea lui Dumnezeu, doar că nu o vom simţi pentru că avem ceva cu cineva? Sau pentru că ne plictisim? Sau pentru că nu putem iubi? Ăsta e iadul! Să învăţăm să iubim...".

Maică, când nu iubeşti pe cineva este într-adevăr iadul... am simţit pe pielea mea, situaţie fără ieşire.

Am înţeles acum.

Măicuţă, eu vă îmbrăţişez şi vă sărut mâna cu respect şi rog pe Domnul să vă trimită cuvânt de învăţătură şi pentru mine.

Doamne ajută!

Elena