Maică, vreau să vă spun că am început să-l binecuvântez pe soţul meu!!!!!!!!!!!
Într-o seară când stăteam amândoi unul lângă celălalt, şi la propriu şi la figurat, pentru că mă simţeam lângă el cumva, şi nu cu el, sentimentul acela că e din nou foarte departe de mine, că e un gol, o prăpastie între noi, moment în care se instalează între noi o tăcere din aceea care "doare", o deznădejde că aşa va fi toată viaţa, care te ucide încet şi sigur! Şi mi-am spus, să încerc să binecuvântez.. e singura soluţie! Altceva oricum nu pot face! Decât să încep o ceartă, sau să încerc să găsesc subiecte comune, mai bine binecuvântez, să văd ce se întâmplă, să ies cumva din starea asta groaznică, din schema asta care şi ea se repetă la infinit! Maică îmi spuneaţi la un moment dat că iadul e o realitate cumplită! Şi într-adevăr aşa e! Îmi dau seama tot mai mult cum şi iadul şi raiul sunt în noi Maică!!!!!!!!!!!!!!! ÎN NOI! E aproape o minune cum dimineaţa poţi fi în iad, şi seara, după o zi în care alegi să fii "altfel" decât ai fost până acum şi ţi-a fost rău, Dumnezeu poate să te ducă în rai! Şi raiul ăla, deocamdată eu îl simt ca pe o uşurare a sufletului de toate, un sentiment că pot face cu uşurinţă orice lucru care până atunci mi se părea un chin!
Şi am început să spun: Doamne binecuvântează-l pe soţul meu A! Şi am repetat mult timp rugăciunea asta, până când Maică, tot în mine s-a schimbat ceva! Am simţit cum dintr-o dată parcă distanţa aia nu mai era atât de mare şi de dureroasă!!!!!!!!!!!! Am simţit că pot să vorbesc din suflet cu soţul meu; că nu mi-e greu să-l întreb dacă îl doare ceva, sau pur şi simplu să-l ţin în braţe! Lucruri care mi se păreau atât de grele înainte, de parcă îmi simţeam inima îngheţată faţă de el! Şi mai era şi o încăpăţânare Maică, de a rămâne în starea aia, la fel o ciudă pe el, ceva rău care nu mă lăsa să mă apropii de el şi să mă comport ca o soţie, ca o femeie care îl iubeşte!
Şi Maică mi-au venit gânduri că şi el are mare nevoie de dragostea mea, şi el simte nevoia să îl strâng în braţe, să-i arăt afecţiune, să-i spun un cuvânt bun! Şi el se simte singur Maică! Dar eu, în egoismul meu, nu mă vedeam decât pe mine şi nevoile mele!!! Şi m-am hotărât să mă "uit" spre el! Să încerc să-i fac bucurii atât cât pot eu, şi să binecuvântez de câte ori am posibilitatea chiar şi în lipsa lui, când vin spre casă de la lucru!
ÎN CONTINUARE CRED CĂ NE-AR FI MULT MAI BINE ŞI MAI UŞOR DACĂ AM FI SINGURI! Însă cred că, tocmai am citit undeva la părintele Arsenie Papacioc, Dumnezeu ştie de necazul tău! De dorinţele tale, ştie ce vrei şi ce simţi! Însă aceste suferinţe te încearcă pentru a te putea defini, pentru a merita să fii încununat de Dumnezeu, căci El asta doreşte!!!!!!!!!!!!!!
Maică cuvintele astea îmi plac mult:.. te încearcă pentru a te putea defini!!!!!!!!!!!!!!!!!
Nimic mai adevărat! Eu aici în situaţia asta cu socrii mei, cu soţul meu, am ceva de învăţat! E greu şi doare, însă toate lucrurile adevărate şi bune nu se obţin uşor, tocmai de aceea au şi valoare odată obţinute!
Am citit undeva printre întrebările tinerilor şi răspunsul dumneavoastră, Maică, pe site, cum cineva spunea că trebuie schimbat CEVA-UL ăla la tine (la mine) altfel nu merge, altfel am văzut din proprie experienţă cum nu ştim să apreciem lucrurile primite de-a gata!!! Nu merge!!!!!!!!! Tot drumul acela "al crucii" are o însemnătate extraordinară, noi nu o realizăm, însă în parte simt şi în parte înţeleg acum... drumul crucii, drumul schimbării interioare, momentul în care alegi să faci voia Lui, să împlineşti poruncile, oricât de dureros ar fi!
Că vreau să-I urmez Lui şi vreau să mă schimb m-am hotărât Maică! Că e greu şi simt încă împotrivire, asta trebuie să vă spun, altfel m-aş minţi şi pe mine şi pe dumneavoastră! În continuare fac multe greşeli, dar asta e... important e să vreau. Şi apoi căderi şi ridicări vor fi, doar asta a fost şi drumul crucii, nu?
Maică, vă mulţumesc pentru tot, pentru rugăciuni, pentru grija şi dragostea pe care mi-aţi purtat-o pe tot parcursul seminarului, pentru răbdare... pentru tot! Vă rog să rămâneţi în continuare cu mine, prin rugăciune şi prin cuvânt, pentru care Îl rog mereu pe Domnul să vi-l dea pentru toţi cei care au nevoie de el!!!
Dacă consideraţi că ceva din experienţele mele le-ar fi de folos şi altora, puteţi să puneţi pe site ...
Cu toată dragostea şi nădejde pentru bucurie,
S.
Copila mea iubită
Îţi mulţumesc şi-I mulţumesc lui Dumnezeu că te-ai îndurat să faci acest pas în momentul acela anume. Vezi tu, om drag, tocmai când schemele, apucăturile nostre din trecut, intră în lucrare şi ne robesc, ne leagă împiedicându-ne să fim vii în evenimentul acela, avem nevoie de Domnul ca să le facă pe toate noi. Binecuvântarea nu este altceva decât conectarea vie la Dumnezeu prin cuvântul, porunca Domnului Iisus Hristos: "binecuvântaţi şi nu blestemaţi".
Dacă stai în clipa prezentă copleşită de stările sufleteşti distrugătoare de pace şi bucurie prin gândurile pe care le nasc şi pe care le mestecăm, rămâi sub blestemul trecutului trăit departe de Dumnezeu. Tu, cea care te-ai convertit şi ai ales să urmezi Domnului, eşti iarăşi şi iarăşi robită de aceste "apucături" care sunt scrise în creierul tău subcortical, sub câmpul în care lucrează conştiinţa şi libertatea ta. Aceste înscrisuri sunt "poruncile" egoului de care ascultăm ori de câte ori nu ascultăm de poruncile lui Dumnezeu. El, sărmanul, nu ştie să citească decât "plăcut", "neplăcut" şi respinge ce nu-i place şi acceptă ce-i place. Sărmanul ego, sinele nostru existenţial care s-a format în lupta cu greutăţile vieţii redusă la dimensiunile "acestei lumi", nu ştie să citească evenimentele decât prin "ochelarii" memoriei afective care a reţinut totul în două "fişiere": plăcut şi neplăcut. Dacă ceva nu-i place, respinge, loveşte, fuge, ceartă, umileşte, se răzbună. Se linguşeşte, minte, fură etc. doar, doar, ar ajunge să-şi împlinească nevoia de plăcere şi satisfacţie imediată şi necondiţionată.
Degeaba strigi tu din "înălţimea" adeziunii tale la Hristos. Strigi cu raţiunea şi voinţa raţională şi, cum deja demonstrează şi ştiinţa actuală, mesajele de la raţiune la formaţiunile subcorticale nu se transmit. Creierul emoţional e surd la argumentele raţionale pentru că raţiunea e surdă la glasul Duhului Sfânt prezent şi lucrător în duhul nostru.
Singura ieşire şi salvare din acest iad este restaurarea ierarhiei puterilor sufletului cu ajutorul harului pe care îl primim prin Sfintele Taine şi slujbe ale Bisericii şi cu care lucrăm efectiv pin rugăciune şi împlinirea poruncilor lui Dumnezeu în orice condiţii.
Când acceptăm evenimentul aşa cum este şi binecuvântăm pe Domnul, El vine în evenimentul nostru şi face două lucruri deodată: ne eliberează de apucăturile trecutului şi ne dă puterea să "vedem" realitatea cu ochii Lui. La început, mutarea dorinţei noastre de la plăcerea de a fi "cum suntem", adică robi patimilor cu care "citim" realitatea, este foarte dureroasă pentru că ne lipsim de plăcerea pe care ne-o dă păcatul. Când ne plângem de necazuri şi suferinţe, când spunem "nu mai pot" şi totuşi refuzăm să facem acel CEVA care ne scoate din suferinţă, este pentru că nu ne îndurăm să pierdem plăcerea pe care ne-o face acea stare. Renunţarea la plăcerea de a fi abuzatori sau abuzaţi ne dă o suferinţă asemănătore sevrajului pe care îl îndură cineva care renunţă la un drog. De fapt, păcatul sub toate formele lui e un drog spiritual. Altfel cum am fi, o omenire întreagă, momită şi ţinută sub robia lui?
Ei, dar de ce gustăm libertatea şi bucuria binecuvântării şi apoi recădem cu voluptate în păcat? Pentru că e nevoie să "scriem" în trupul nostru, în creierul nostru, noile atitudini. Să înlocuim înscrisurile care ne fac să nu ne mai gândim, ci să ne lăsăm trăiţi aşa cum o fi, cu trăirea atentă şi responsabilă a bucuriei de a fi conectaţi la Dumnezeu prin chemare, binecuvântare şi lucrare. Noile sinapse vor avea în ele "substanţele sfinţeniei". Acei "neurotransmiţători" ai păcatului vor deveni vehicole vii ale sfinţeniei lui Dumnezeu lucrătore în noi. Totul depinde de noi!
Da, S. dragă, totul depinde de tine!
Curaj!
Fii binecuvântată şi harnică şi onestă cu tine.
Cu drag şi încredere
M Siluana