Doamne ajută!
Mulţumesc lui Dumnezeu, azi am reuşit să fac sesiunea a opta. Acum câteva săptămâni, când l-am citit prima dată să văd despre ce e vorba, mi se părea foarte greu, dar foarte profund. Azi am simţit din tot sufletul şi cu toată raţiunea să îl fac, să mă vindec urmând "indicaţiile" din el şi, sincer, mi-a adus o foarte mare bucurie. E o sesiune mult mai simplă decât a şaptea, chiar dacă se aseamănă foarte mult. Am simţit oarecum că nu am făcut o pauză pentru că, chiar dacă a trecut mult timp de când nu am mai făcut sesiunea a şaptea, am continuat să binecuvântez oameni, evenimente şi să vorbesc cu Dumnezeu de câte ori mi-e bine sau mi-e greu şi am simţit prin asta o continuare a procesului de iertare. Iar sesiunea a opta a fost de asemenea o împlinire, o continuare şi ceva ce merge mai departe în acelaşi timp.

Ca de fiecare dată, înainte să fac sesiunea, trec prin cele mai de nesuportat momente, de fiecare dată simt cum mă sfâşie toate încercările şi de fiecare dată e aproape acelaşi proces.

Uneori aştept ca Dumnezeu să fie aşa ca o minune, să mă rog şi Dumnezeu să îmi îndeplinească dorinţele. Îmi pare rău, dar eu chiar reuşesc să mă supăr pe Dumnezeu şi nici măcar nu reuşesc să Îl cunosc cu adevărat. Ştiu că nu e un tonomat de îndeplinit dorinţe şi ştiu că e vina mea că nu reuşesc să am răbdare, să renunţ la dorinţele mele şi să am nădejde că Dumnezeu ştie ce e mai bine pentru mine şi la momentul potrivit îmi va dărui toate.

Sesiunea a opta te trezeşte la viaţă, îţi dai seama, chiar dacă durează puţin. Nu ştiu să scriu atât de frumos pe cât a fost, am simţit cum Dumnezeu şi-a pus mâna peste mine şi mi-a luat durerea şi mi-a binecuvântat viaţa mereu, am înţeles că toate încercările sunt spre binele meu şi că acestea mă ajută să cresc şi să văd ce contează cu adevărat. De cum am terminat sesiunea am început să zâmbesc... e o minune, pentru că în ultima vreme eram tristă, iar tristeţea mă împiedica să zâmbesc chiar şi atunci când puteam să râd. Acum zâmbesc din tot sufletul şi parcă îmi vibrează tot corpul de bucurie şi de linişte. Ştiu că nu va dura la infinit starea aceasta de bine, dar atât cât e mă bucur de ea şi aştept să fac din nou seminarul, să văd ce învăţ nou şi ce trăiesc din ce în ce mai altfel.

Acum închei, schiindu-vă că am urmat paşii cât am putut mai bine şi că ştiu cum e, sau mai exact spus, descopăr cum e bucuria aceea pe care nu ne-o poate lua nimeni şi nimic. Duhul Sfânt să vină peste noi şi puterea Celui preaînalt să ne umbrească.

C.