Doamne ajută!
Sunt Anda din Dej, judeţul Cluj şi am 16 ani.
Maică, poate nu sunt eu în măsură să vă pun întrebările astea, dar văd că vă implicaţi foarte mult în diferite activităţi, vă jertfiţi pentru aproapele, aveţi iubire pentru fiecare din jur, ceea ce e destul de greu de dobândit... Mie cel puţin îmi este foarte greu să iubesc fiecare persoană din jurul meu... le judec şi asta mă împiedică să le iubesc. Sunt la început de drum şi eu... sunt un copilaş pe plan duhovnicesc, care acum încearcă să vorbească, încearcă să cunoască toate. E curios. Am avut şi eu parte de frumoasa viaţă de mănăstire, stând la Mănăstirea Căşiel câteva zile. Desigur nu am putut să cunosc adevărata viaţă, dar măcar aşa la suprafaţă. Am dedus că este foarte greu, este osteneală trupească plus rugăciune, dar acolo nu lucrezi cu aceeaşi râvnă ca şi în lume... pentru mine e o bucurie să lucrez acolo, nu simt oboseala, parcă mă întăresc, parcă mă face fericită osteneala asta trupească... şi rugăciunea e altfel acolo, am mai multă râvnă, mai multă dorinţă... iubesc pe toată lumea, încetez să judec... e harul, se simte...
Vreau să vă întreb cum reuşiţi să vă adunaţi la rugăciune?... Cum reuşiţi să vă liniştiţi sufleteşte? Cum reuşiţi să vă dezlegaţi de frânghiile acestea din lume, care ne trag când într-o parte, când în alta? Deoarece e greu să lucraţi cu oamenii şi e greu să nu se lipească de tine câte o mizerie... Cum rămâneţi liberă şi nu cădeţi în cursele vrăjmaşului care acum nu ne trânteşte la pământ, ci doarme cu noi, se joacă cu noi, e cu noi tot timpul...
Doamne ajută! Şi mă iertaţi!
Anda
Fetiţa mea iubită
În general, eu nu fac niciun efort ca să pot ceea ce nu pot, ci Îi arăt Domnului neputinţa mea şi Îl rog să mă întărească să fac voia Lui! Rânduiala vieţii noastre îmi arată care este voia Lui în fiecare clipă şi mă străduiesc să-I cer mereu putere să o împlinesc. Atunci când uit, sau doresc ce nu mi-ar fi de folos pe Cale, Îi arăt Domnului toate şi iarăşi cer putere să biruiască în mine dorinţele ziditoare. Mă întreb ce din cele pe care le fac slujesc scopului meu, acela de a fi fericită cu Domnul, şi pe acelea le fac, iar pe celelalte le jertfesc, le răstignesc! La început e mai greu, dar apoi e foarte simplu. Nu mai trebuie să faci cine ştie ce efort să nu te uiţi la TV dacă ai făcut efortul să nu ai televizor, de exemplu! Pentru noi, acel Nu e Nu şi gata! Vrăjmaşul încearcă alte ispite. Dar noi mereu şi mereu, cu ajutorul lui Dumnezeu, ne înarmăm împotriva ispitelor prin efortul de a fi mereu cu Domnul!
Asta e tactica noastră de luptă: să fim cu Domnul! Atunci ştim şi avem încredere că El luptă şi ne învaţă toate. Fără El nu putem face nimic!
Osteneala zilei, fie fizică, fie altfel, e o binecuvântate când tot ce faci e de dragul Domnului şi al poruncilor Sale! Când eşti cu El, totul e bucurie, chiar şi când te doare sau te întristează ceva. Dar această stare e greu de realizat. Primii paşi pe Cale sunt destul de dureroşi, pentru că egoismul e foarte puternic şi mândria şi voia proprie...
Dar cine ştie ce voieşte, nu se sperie de greutate!
Te îmbrăţişez cu drag şi respect pentru credinţa ta,
M. Siluana