Dragă Maică,
Mă scuzaţi pentru acest mod de adresare, dar aşa simt să vă spun.

Am 28 de ani şi în curând voi împlini 29. Şi cu toate acestea, mă simt acum mai mult decât oricând la vârsta copilăriei şi am nevoie de sfaturi şi de orientare.

Dumnezeu m-a trecut printr-o serie de evenimente şi, în felul acesta, m-am apropiat de El şi am simţit pe viu minunile pe care le face El în fiecare zi cu noi toţi.

Mai departe, am o întrebare: de unde ştiu eu care dintre dorinţele mele sunt bune pentru evoluţia mea?

Eu cred că în dorinţele mele n-ar fi nimic rău, dar de unde ştiu ce ar trebui să fac? Cum aş putea scăpa de chinul neîncrederii în viitor şi în mine?

Dragă Maică, Dumnezeu mi-a dat multe daruri, pentru care Îi mulţumesc. Dar uneori mă îndoiesc de cel mai mare dar, adică de mine. Şi atunci mi-e frică.

Şi mai fac ceva care îmi dăunează: mă autosabotez. Când îmi este bine mă apuc să mă gândesc la aspecte negative.

E adevărat, cea mai mare lupta este cu noi înşine şi în acest sens am primit mult ajutor de la duhovnicii mei: Preotul Romeo Achivei şi Părintele Damaschin de la Mănăstirea Ciolpani din Bacău.

Cum să fac, Maică, să mă împac cu mine însămi?

Mulţumesc şi Doamne ajută!

Gabriela