Sărut mâna, draga mea Măicuţă!
Mulţumesc pentru răspunsul la întrebarea mea! Aşa mi-a mers la suflet! Într-adevăr, aveţi dreptate... dacă binecuvântam orice facem, zău că nu mai avem nevoie să ne întrebăm mai multe, să trăim în temeri! Eu am învăţat că trebuie numai să binecuvântez şi totul va fi exact aşa cum trebuie să fie! Va avea Domnul grijă de asta!

Să vă povestesc ce s-a întâmplat azi! Ştiu că probabil nu mai aveţi nevoie de mărturii cum funcţionează binecuvântarea, însă dumneavoastră m-aţi învăţat secretul ăsta minunat şi mereu simt nevoia să vă vorbesc despre minunile care se întâmplă când binecuvântam. În ultima vreme binecuvântam, Măicuţă, doar când ajungeam în momente criză, în momente limită! Atunci numai îmi aduceam aminte! Azi însă am încercat altceva... m-am sculat de dimineaţă şi am început să o binecuvântez pe sora mea şi relaţia noastră! Am zis să nu mai treacă clipă din relaţia noastră care să nu fie vegheată de Dumnezeu, în care să nu fie şi El prezent. Să fie o binecuvântare constantă... o constantă trăire a relaţiei noastre în Dumnezeu!

R. azi se simţea rău... e tare obosită şi stresată cu şcoala şi azi o durea tare capul! Şi când am plecat de acasă azi am vrut să o îmbrăţişez şi ea s-a retras. Am plecat şi am început să binecuvântez evenimentul, numai ca să nu lase urme, să nu lase răni! Acum că ştiu marele secret, m-am gândit că nu mai vreau să acumulez răni. Destul încă mă rănesc cele din copilărie, din adolescenţă... să nu mai acumulez şi alte lucruri în suflet care apoi să mă macine! Şi am binecuvântat aproape tot drumul spre laborator. Şi, Maică, bineînţeles că a lucrat şi am început să mă gândesc că apoi poate nu a fost personal... că, săraca, nu m-a respins pe mine, ci pur şi simplu poate a fost o neputinţă a ei în momentul ăla. Obosită fiind, stresată, poate nu a mai stat să se gândească prea mult la gestul ei şi pur şi simplul l-a făcut! Şi, Măicuţă dragă, ce credeţi? Normal că nu m-a mai durut!

Însă Dumnezeu lucra şi pe partea cealaltă... binecuvântarea parcă nu lucrează doar pentru cel care binecuvântează, ci lucrează şi în cei pe care îi binecuvântăm. Sora mea azi, după ce am plecat eu, a început şi ea, draga de ea, să binecuvânteze! Cumva a simţit şi ea nevoia să facă asta! Şi când am ajuns la laborator am vorbit cu ea şi era şi ea mult mai bine şi şi-a cerut şi iertare pentru azi dimineaţă!

Când binecuvântăm, Măicuţă, parcă intră binecuvântarea în tot universul nostru... cumva cum zicea Lucian în mesajul pe care l-aţi pus pe site! Poate într-adevăr, în binecuvântare ne întâlnim cu toţii (noi, cei binecuvântaţi, şi Dumnezeu) în duh. Şi suntem cu toţii afectaţi la nivele foarte adânci ale sufletului nostru!

Mi-a plăcut mult mesajul lui Lucian... mi-a dat încredere că binecuvântarea poate schimba în bine şi relaţia mea cu familia mea, cu părinţii mei! Dacă binecuvântarea merge aşa cum sugerează Lucian, atunci am încredere că binecuvântând voi putea fi din nou copilul părinţilor mei şi ei vor putea fi din nou părinţii mei iubitori... că vom fi din nou o familie în duh, întru Domnul de data asta! Şi bineînţeles, ce s-a întâmplat astăzi cu sora mea e dovada vie a adevărului grăit de Lucian în mesajul lui. Măicuţă, dacă îmi permiteţi întrebarea, ştiţi dacă Lucian are studii teologice? Mesajele lui sunt foarte elocvente şi mereu mă minunez şi la forma, dar şi la esenţa mesajelor lui.

Măicuţă, mulţumesc din nou pentru secretul vieţii şi al bucuriei!

Vă îmbrăţişez cu mult, mult drag,

Georgiana care va iubeşte din tot sufletul!