Sărut mâna, Maică!
Vreau şi eu să vă întreb ceva. N-am avut prieten niciodată şi am 22 de ani şi cineva - un domn cu care am avut o discuţie - îmi zice să-mi fac, să ies în oraş, dar eu nu mă simt bine să am un prieten. Şi dacă îmi spune cineva să-mi fac, mă simt atât de greu şi nu-mi doresc asta. Totuşi, e ca şi cum mă priveşte ca pe o venită din junglă sau ca şi când nu aş fi normală, ca şi când e ceva foarte grav acest lucru. Sunt nehotărâtă în a alege una din cele două căi şi am observat că sunt mai mulţi tineri care ajung la o astfel de cumpănă. Mie, personal, nu-mi mai vine să mă gândesc, pentru că mă tulbur şi, cum aţi spus dumneavoastră într-o conferinţă, mai întâi să caut Împărăţia Cerurilor.

Mă deranjează faptul că sunt cam speriată de băieţi, n-aş vrea să fiu aşa şi, cu toate asta, mă simt liniştită să nu am un prieten. Iertaţi-mă că nu ştiu să vă explic mai pe scurt şi la obiect. Ce mă sfătuiţi?

Anca